Momento (versione romena di Geo Vasile)

Il tempo sa anche smetter di passare
il mondo addormentato sopra gli assi
l’ieri l’oggi il domani
e finalmente è concentrico il cerchio
tutto respira piano l’universo

Ma è solo un momento
la maschera sul volto della storia

Dalle torri scenderà olio bollente
e il vento ancora spingerà gli incendi
tra le spighe del grano nella valle
fino alle nostre città fluorescenti

È solo un momento in cui crediamo
di avere in mano (in mente?) il senso (e tutto)

Riprenderà l’assalto poi, la furia
l’eterna furia dannata, l’irragione
non sfuggiremo certo alla tempesta
non riusciremo a trovare una nicchia

Dai cimiteri gli spettri traditi
urleranno a un’età che non conosce
piramidi né onori
Il passato e il futuro s’è mangiata
Un hamburger forsennato e indigesto
e ora sopra piatti unti e volti sazi
di uomini angosciati
s’assopisce e non sogna

(Abbiamo spezzato il tempo
o ancora è tempo
di lasciar qualche traccia nel futuro?)
m.t.t.

Clipa

Timpul știe chiar să-ntrerupă curgerea
lumii adormite pe osiile zilei
de ieri, azi, mâine
și în sfârșit e concentric cercul
totul respiră-ncet universul.

Dar e numai o clipă
masca pe chipul istoriei

Din turnuri vor curge ploi de ulei clocotit
și vântul va mai îmboldi incendiile
printre spice de grâu la vale
până spre orașele noastre fluorescente.

Numai o clipă ne e dat să credem
c-avem în mână (în minte) înțelesul (și totul)

Va porni asaltul din nou, furia
veșnica furie damnată, smintirea
n-o să scăpăm desigur de furtună
nu o să izbutim s-aflăm un loc de veci

Din cimitire fantomele trădate
vor să urle spre-o vârstă ce nu cunoaște
piramide și nici onoruri
Trecutul și viitorul și-au mâncat-o
Un hamburger ieșit din minți și grețos
și-acum peste farfurii unsuroase și fețe sătule
de oameni zbuciumați
ațipește fără de vise.

(Am sfâșiat timpul
sau este încă timp
de a lăsa oarece urmă-n viitor?)

(versione in romeno di Geo Vasile)